LIBAN

In jos

LIBAN

Mesaj  Vizitato la data de Mier Feb 20, 2008 6:19 pm

Liban
Denumirea oficială: Republica Liban
Capitala: Beirut (700.000 loc.)
Limba oficială: araba; uzuală: franceza
Suprafața: 10.400 km2
Locuitori: 3,08 mil. (297 loc: / km2)
Religia: islamism 63%; creștinism 35%; druzi
Moneda: lira libaneză
Forma de guvernământ: republică
Ziua națională: 22 noiembrie

Geografie: L. este așezat în E Mării Mediterane și face parte din Orientul Apropiat. Limite: Siria (N și E), Israel (S), M. Mediterană (V).

G. fizică: L. este traversat de la N la S de Munții Libaw (renumiți pentru pădurile de cedri din antichitate). Alt. max. în Qurnat al Sawda, 3.083 m, și de Munții Antiliban cu alt. max. de 2.815 m (muntele Hermon, de unde izvorăște Iordanul). Între munții Liban și Antiliban este închisă o depresiune fertilă (Bekaa), drenată de râul Litani, care se varsă în M. Mediterană. Pe toasta Mediteranei și de-a lungul râului Oronte se întinde o câmpie strâmtă. Apele principale: Oronte (395 km), Litani (144 km); Iordanul curge spre S.

Clima: este mediteraneană. Temp. medie anuală pe coastă, în ianuarie 13°C și în august 27°C. Precipitațiile sunt de 890 mm/an în câmpii și 1.520 mm/an în munți.

Floră și faună: Pădurile ocupă 9% din terit. mai ales în Munții Antiliban. Vegetația de stepă în Bekaa. Culturi de bananieri, măslini, portocali. Fauna: pisica sălbatică, jderul, căprioara.

Populația: este formată din arabi (mulți refugiați din Palestina) (90%), armeni, greci. Pe coasta Mediteranei este cea mai mare concentrare a pop. Rata natalității: 24‰; a mortalității: 6,4‰. Pop. urbană: 87%.

Resurse și economie: Culturi de citrice, pomi fructiferi, viță de vie și măslini. Războiul civil (1975-1990) a distrus ind. (marile întreprinderi),comerțul, turismul și în general serviciile, cât și activitățile bancare, aducând econ. în pragul dezastrului.

Transporturi și comunicații: șosele; sistem feroviar; vehicule. Aeroport la Beirut.

Orașe: Tripoli (port), Saida anticul Sidon (port), Es Sur anticul Tyr (port), Zahle; Ba'albek. –

Istoria: În mileniul III coasta L. era ocupată de canaaneeni, apoi fenicieni, care fondează din sec. XII î. Hr. orașele-cetăți: Sidon, Tyr, Byblos, Beryros (azi Beirut). Fenicienii dominau comerțul din Mediterană. Țara este sub ocupația succesivă a asirienilor, egiptenilor, babilonienilor, perșilor, seleucizilor (după cucerirea de către Alexandru Macedon), romani (63 î. Hr.), bizantini (395 d. Hr.), arabi (636 d. Hr.). Coasta și munții servesc ca refugiu pentru creștini (maroniți, printre primele populații creștinate), șiiți și druzi. Sec. XII-XIII Regatul Latin din Ierusalim și Comitatul de Tripoli domină litoralul până la cucerirea sa de către mamelucii Egiptului (până în 1291). În 1516 L. este anexat Imp. Otoman bucurându-se însă de o autonomie specifică. Între 1593-1840 emirii druzi unifică reg. muntoase libaneze și încearcă să-și lărgească autonomia. Între 1858-1860 frământări care opun druzilor pe maroniți (pop. creștină în creștere economică și demografică). În 1861, Libanul este eliberat de sub dominația otomană și formează împreună cu câmpia Bekaa „Marele Liban”; unit cu Siria va fi administrat de Franța, sub mandatul Națiunilor Unite: În 1943 își proclamă independența. Un „pact național” instituie un sistem politic confesional, împărțind puterea între maroniți, suniți; șiiți, greci ortodocși, druzi și greci catolici, ceea ce a dus la prosperitate, L. Fiind numit „o Elveție a Orientului Mijlociu”. Între 1952-1958 L. duce o politică pro-occidentală. In 1958 naționaliștii arabi declanșează un război civil; conflicte între creștini și musulmani. Palestinienii refugiați din Israel (din 1949) în Liban se organizează autonom. În 1975 ciocnirile degenerează într-un război civil. Siria intervine (trupe siriene, majoritare în cadrul Forței arabe de descurajare). Se formează o coaliție de „stânga”, favorabilă palestinienilor (suniți, druzi, șiiți, ale căror forțe armate sunt fedainii; milițiile druze, și mișcarea Amal) și o coaliție de „dreapta” (în majoritate maroniți, favorabili Israelului, ale căror forțe armate sunt Falangele și Armatele Libanului de Sud). Confruntările sângeroase duc la zeci de mii de morți și imense pagube materiale. Intr-un nod de conflicte sunt antrenați: creștini, musulmani (șiiți și suniți), filoiraqieni, filoiranieni, filosirieni, palestinieni de diverse orientări, unități regulate israelite și siriene, trupe de descurajare arabe, trupe americane, franceze și britanice, sub egida ONU cât și servicii secrete din diverse țări. Se încheie numeroase înțelegeri de încetare a focului, tratate nerespectate, răpiri, luări de ostateci, multe asasinate politice. În 1990 și 1991 intervenția armatei siriene - ca arbitru; se instaurează autoritatea de stat sub tutela siriană, pe baza tratatului de fraternitate între cele două state. Situația economică devine dezastruoasă. În 1992, ca rezultat al alegerilor legislative, contestate de creștini (care s-au abținut în masă), se reunește un nou Parlament.

Statul: este republică parlamentară; conform Constituției din 1926. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Națională; cea executivă de președinte și de Consiliul de Miniștri, numit de președinte, cu acordul Adunării Naționale. Multipartitism (partide și organizații politico-militare numite miliții; partide bazate pe diverse orientări religioase).


Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum