RUSIA

In jos

RUSIA

Mesaj  Vizitato la data de Mier Feb 20, 2008 8:57 pm

Rusia
Denumirea oficială: Federația Rusă
Capitala: Moscova (8,9 mil. loc.)
Limba oficială: rusa
Suprafața : 17.075.000 Km2
Locuitori: 150 mil. (10 loc./ Km2)
Religia: ortodoxism (în majoritate); islamism, catolicism, protestantism etc. (cca. 40 de culte )
Moneda: rubla
Forma de guvernământ: republică
Ziua națională: 12 iunie

Geografie: R. este așezata în Eurasia (în E Europei și N Asiei); este cel mai întins stat din lume: de la vest la est măsoară 10.000 Km. Limite: Norvegia, M. Barents, M. Kara, M. Laptev, M. Siberiei de E, M. Ciukotsk (N), M. Bering, Oc. Pacific, M. Ohotsk, M. Japoniei (E), Coreea de N, China, Mongolia, Kazahstan, M. Caspică, Georgia, Azerbaidjan, M. Neagră (S), Ucraina, Bielorusia, Estonia, Polonia, Lituania, Finlanda, M. Baltică (V).

G. Fizică: R. se întinde de la M. Baltică la Oc. Pacific (11 fuse orare). Este constituită în principal din câmpii și platouri; munții apar în SV (Caucazul), în S, la granița Mongoliei și a Chinei, în E (pe coasta Pacificului). Munții Ural, munți vechi, sunt o barieră tradițională între Rusia europeană la V și cea asiatică (Siberia) la E. Ei se întind pe cca. 2.000 Km pe direclia N-S, cu o alt. max. de 1.894 m. În partea asiatică între fl. Enisei și Lena se află Podișul Siberiei Centrale (alt. medie 1.000 m), un podiș uriaș, printre cele mai vechi ale continentului. În SV, sunt Munții Caucaz (Caucazul Mare), munți tineri (alt. max. vf. Elbrus, 5.642 m, dintr-un vulcan stins). În sudul Siberiei Centrale se întind munții Saiani și Altai (alt. medie 3.000 m). În SE, centru-E și E Siberian se înșiră lanțuri de munți cu piscuri înalte și ghețari; în SE: munții Oablonovyi, Stanovoi și Djugdjur Djagdî, Cerski, Kolâma și în Verhoiansk, în centru-estic, și extremul estic; în Pen. Kamciatca, munții vulcanici Sredinîi (Kliucev, 4.750 m alt. max.). În extremul SE, la M. Japoniei, sunt munții Sihote Alin. Câmpiile R.: în Europa, la V de Urali, Marea Câmpie Rusă, drenată de Volga și Peciora în N întreruptă de podișuri joase. În partea asiatică, este Marea Câmpie a Siberiei de Vest, drenată de fl. Obi, înaltă de cca. 300 m, o câmpie mlăștinoasă. Apele: o rețea bogată de fluvii mari: în Europa: Volga (3.531 km, cel mai lung fluviu din Europa), care se varsă în M. Caspică, și Peciora (1.809 Km) se varsă în oceanul nordic (M. Peciora); în Asia: Obi (5.410 Km) și Enisei (4.092 Km) se varsă în M. Kara, Lena (4.400 km) se varsă în M. Laptev; Indighirka (1.977 km), Kolîma (2.513 Km) se varsă în M. Siberiei Orientale și Amurul (4.416 Km) la granița cu China; se varsă în M. Ohoțk. Lacurile: Baikal (310500 km2) fiind cel mai adânc de pe glob (1.620 m) în Siberia; în partea europeană: M. Caspică (371.000 Km2), cel mai întins lac de pe glob.

Clima: Pe terit. R. găsim mai multe feluri de climă: domină clima temperat-continentală, mai umedă spre V, în apropierea M. Baltice și pe țărmul Oc. Pacific, unde se simte influența musonilor; și excesivă în Siberia (Verhoiansk: 75°C, minima absolută). Clima sub-polară și polară, cu ierni prelungi (8-l0 luni) și veri scurte, răcoroase. Latitudinea și adesea depărtarea de ocean și dispoziția reliefului, toate contribuie la caracterul specific al climei.

Floră și faună: Varietatea climei conduce la o varietate a vegetației în R. În zona polară găsim tundra (mușchi, licheni, plante pitice, unele cu flori în vara polară; vegetația nu e continuă) și silvotundra (apar și arbuști izolați). În S tundrei, taigaua, care ocupă cca. 1/2 din terit. țării, pădurea de conifere, care formează o unitate a vegetației de la M. Baltică la Oc. Pacific. Taigaua este cea mai întinsă pădure din lume. Între taiga și stepele din sud se întind pădurile amestecate, zonă de conifere și stejar. Stepa are o vegetație ierboasă; în semideșerturi vegetația este săracă. Pădurea de foioase și stepa se întind în partea europeană. Fauna: extrem de bogată. În tundră: renul, elanul, vulpea polară, lupul de tundră, iepurele alb, potârnichea polară. În insulele Oc. Arctic: ursul alb; în ape: foca, morsa. În taiga sunt: veverița, lupul, ursul brun, râsul, hermelina și samurul, renul, elanul. În zona pădurilor amestecate: lupul, vulpea, ursul, pisica sălbatică etc.. În stepă: rozătoare, păsări răpitoare, în semideșert: șerpi de deșert. În R. există cca. 25 de parcuri naționale în care sunt ocrotite specii rare ale faunei ca: tigrul siberian, cerbul silka, foca de Baikal.

Populația: Federația Rusă este un mozaic de cca. 100 de naționalități și popoare: ruși (peste 80%); ucrainieni, ciuvași, bașkiri, bieloruși, osetini, daghestani, iakuți, kareli ș.a. În partea europeană, care cuprinde 25% din terit. R., trăiește 75% din pop. (între 50-335 loc./ Km2); în partea asiatică, care cuprinde 75% din terit. R., trăiește 25% din pop. (sub 25 loc./Km2). Concentrarea max. în partea europeană este de 200-300 loc./Km2 (zona Moscovei, Petersburgului). În partea extrem nordică europeană densitatea scade sub 1 loc./ Km2. Concentr. max. în partea asiatică este în Uralul central (câteva nuclee); 40 loc./Km2 și în bazinele carbonifere (în Kuzbass): 35 loc./Km2; în extremul estic siberian densitatea scade până la 30 loc./Km2. Zone uriașe din taiga sunt nelocuite; de asemenea în N. Rata natalității este de 14,5‰; a mortalității de 10,5‰. Pop. urbană 75%.

Resurse și economie: R. este un rezervor uriaș de materii prime: cărbune; petrol (în principal în Siberia de Vest), gaze naturale (în reg. Volga-Ural și Tiumen; aduse prin conducte), baza energetică fiind asigurată prin ele; minereuri de fier, mangan, cupru, zinc, plumb, bauxită, nichel; lemn, săruri de potasiu, sulf, sare gemă; bumbac, in, lână. Valorificarea multor resurse ale subsolului este costisitoare datorită distanțelor-uriașe care le separă de zonele populate. Energia electrică este obținută prin folosirea hidroenergiei; hidrocentrale pe Volga (Volgograd); pe Angara (Bratsk); pe Ienisei (Krasnoiarsk), pe Obi (Novosibirsk); termocentrale și centrale atomo-electrice. Ind. grea: siderurgică (în Urali, reg. Moscova, în bazinul carbonifer Kuznețk); constr. de mașini (Moscova, Sf. Petersburg, Nijni Novgorod, Țarițân), chimică, metalurgie neferoasă, bazată pe exploatarea cuprului, zincului, plumbului și bauxitei (Ural, pe lângă hidrocentralele de pe marile fluvii siberiene); ind. chimică (Ural, Pen. Kola, Omsk, Tomsk, Krasnoiarsk, etc.); ind. lemnului (Sankt Petersburg și Arhanghelsk) ș i textilă (în zona europeană îndeosebi); ind. alimentară (de lactate, conserve de carne, pește, fructe, legume, ulei, votcă și bere). Agric. se face pe suprafețe mari, cu o mare varietate. În zonele de stepă și silvostepă în partea europeană (în special reg. Volgăi) se cultivă: cereale: grâu, orz, secară; legume, cartofi; plante tehnice; floarea-soarelui, in, tutun, sfeclă de zahăr; pomicultură, viticultură. Creșterea animalelor: cornute mari, porcine, păsări, reni; apicultură. Pescuitul este extins în Oc. Pacific și M. Neagră. Vânătoarea dezvoltată în Siberia, pentru blănuri scumpe. Turismul foarte dezvoltat (în special pentru Moscova și Sankt Petersburg). Exportă: utilaje, instalații ind., petrol, gaze naturale, minereuri.

Transport și comunicații: R. are o rețea de transport pe măsura dimensiunilor sale uriașe: căi ferate (parțial electrificate); cele mai multe în partea europeană. De o mare importanță este linia transiberiană (9.304 km) de la Sankt Petersburg-Moscova-Ecaterinburg-Irkutsk-HabarovskVladivostok. Șoselele moderne cele mai multe sunt în partea europeană. Există numeroase căi navigabile interioare: Volga, Ienisei, Obi etc. Flotă maritimă. Aeroporturi: Moscova, St. Petersburg, Novosibirsk, Volgograd, Kazan.


Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: RUSIA

Mesaj  Vizitato la data de Mier Feb 20, 2008 8:59 pm

Orașe: St. Petersburg (port), Nijni Novgorod, Novosibirsk (port), Ecaterinburg, Samara, Omsk, Kazan, Perm, Rostov, Țarițân/Volgograd, Krasnoiarsk (port), Vladivostok (port), Murmansk (port),Arhanghelsk (port).

Istoria: În sec. I î. Hr., în reg. dintre Vistula și Nipru trăiau triburile indo-europene ale slavilor. În sec. V, slavii de răsărit coboară spre SE, unde întâlnesc civilizațiile sciților și sarmaților. Între sec. VI-IX, slavii de răsărit sunt stabiliți în ținuturile dintre Nipru, Oka și Volga superioară. În sec. VIII-IX varegii domină cele două căi de acces dintre M. Baltică și M. Neagră: pe Nipru și pe Volga. În 862, Rurik se stabilește la Novgorod; în 882 Oleg, prinț din dinastia rurikidă, pune bazele statului kievean. Vladimir I (980-1015) impune supușilor săi creștinismul (de rit bizantin), care devine religie de stat. Sub Vladimir I și Iaroslav I cel Înțelept (1016-1018 și 1019-1054), statul kievean înflorește, pentru ca în sec. XII-XIII să se destrame în câteva cnezate care sunt mai ușor cucerite de mongoli (Hoarda de Aur: 1237-1240 după bătălia de la Kalka); vor rămâne sub mongoli două secole, cu excepția Pscovului și a Novgorodului. În 1242, Alexandru Nevski le ține piept Cavalerilor gladiferi, după ce în 1240 îi învinsese pe suedezi; întărește autoritatea centrală. În sec. XIV încep să se diferențieze: Bielorusia, Rusia Mică (Ucraina) și Rusia_Mare. În 1326 mitropolitul se stabilește la Moscova. În 1380, Dimitri Donskoi îi bate pe mongoli la Kulikovo, începutul emancipării R. de sub dominația tătară. În 1425-1462, sub Vasile II, biserica rusă refuză să se unească cu Rorna. Ivan III, care ia titlul de autocrat, organizează un stat puternic și centralizat și se eliberează definitiv de sub mongoli (Hoarda de Aur începe să se destrame în mai multe hanate). Ivan IV cel Groaznic (1533-1584) ia titlul de țar. În 1552-1556 el cucerește hanatele Kitzan și Astrahan. În 1582, expansiunea în Siberia; în jumătate de sec. se ajunge la Pacific. În 1598 se stinge dinastia Rurikidă. După domnia lui Boris Godunov (15981605), R. cunoaște tulburări politice și sociale; este invadată de suedezi și polonezi. În 1613 Mihail Fedorovici fondează dinastia Romanovilor care va continua până la revoluția din 1917. Redevine imperiu (multinațional). Anexarea Ucrainei orientale, în urma răscoalei antipoloneze a cazacilor, condusă de Bogdan Hmelnițchi, antrenează războiul cu Polonia (16541667) și unirea Ucrainei din stânga Niprului cu Rusia (1654). Petru I (1682-1725) modernizează instituțiile R. prin reforme și întărește absolutismul țarist. În 1709 Rusia câștigă victoria la Poltava împotriva suedezilor (sub Carol XII) și obține ieșire la M. Baltică. În 1703, Petru fondează Sankt Petersburgul, reședință imperială. Se trasează direcțiile de expansiune ale R. spre M. Baltică, Asia Centrala și M. Neagră. Împ. Ecaterina II (1762-1796) întărește statul rus prin reforme și pe plan extern R. devine o mare putere. Duce o politică de expansiune. În 1774, prin tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, R. obține accesul la M. Neagră, iar la a 3-a împărțire a Poloniei ea obține Bielorusia, Ucraina occidentală și Lituania. Întărită, R. va repurta victorii asupra Imp. Otoman, a Iranului și a lui Napoleon. După Congresul de la Viena (1814-1815), R. devine „jandarmul Europei”. Între 1853-1856, Războiul Crimeii: R. se lupta cu Turcia aliată cu Franța și Marea Britanie și pierde; este victorioasă în războiul antiotoman din 1877-1878. Între 1859 și 1895, R. cucerește Asia Centrală. Prin Tratatul de la Aihun (1858), chinezii recunosc anexarea reg. fluviului Amur și a Sahalinului de N. În 1904-1905 R. este înfrântă în războiul ruso-japonez. Izbucnește revoluția burghezo-democratică din 1905-1907, care va fi înăbușită de autoritatea țaristă. Rusia formează Tripla Alianță (cu Franța și Marea Britanie) opusă Puterilor Centrale. În primul război mondial (1917-2918), R. luptă împotriva Germaniei, Austro-Ungariei și Turciei. Situația internă a R. este tulbure, pe front suferă înfrângeri, iar ca urmare izbucnește revoluția din februarie 1917, care abolește țarismul și proclamă republica. La 7 noiembrie 1917 puterea este preluată de P. bolșevic condus de Lenin. În Congresul Sovietelor se dau: „Decretul asupra păcii” și „Decretul asupra pământului”. Izbucnește războiul civil . Generalii albi Denikin, Kornilov, Wrangel și Koleeak sunt sprijiniți de puterile europene, ostile puterii sovietice și comunismului; noul regim recunoaște independența Finlandei (1917), a țărilor Baltice și Poloniei (1918), autodeterminarea popoarelor ca principiu, nu și în majoritatea cazurilor reale. Se creează „Armata Roșie” și se instituie treptat „dictatura proletariatului”. Între 1918-1921 se instituie „comunismul de război”. Toate forțele nebolșevice vor fi supuse unui regim de anihilare. Este creată o poliție secretă (CEKA) care pe parcursul anilor își va schimba numele (NKVD, GPU și KGB). Ea va extermina milioane de „contrarevoluționari”, de adversari politici reali sau imaginari. După victoria bolșevicilor în războiul civil, între 19211925 este perioada reconstrucției econ. pe baza NEPU-lui. La 30.X11.1922 se constituie URSS, ce urmează Rusiei Sovietice; în 1924 moare Lenin și este adoptată prima Constituție a U.R.S.S. După moartea lui Lenin, care. instituise monopolul partidului unic și pusese bazele tacticii și strategiei partidului, succesorul la conducerea partidului este V.I. Stalin, care va institui treptat o dictatură sângeroasă. Între 1924-1925, URSS este recunoscută pe plan diplomatic de către Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia și SUA (1933). În 1925 Stalin va impune teza „construcției socialismului într-o singură țară”, opusa tezei lui Troțki asupra „revoluției permanente”. Troțkiștii, reali sau contrafăcuți, vor fi anihilați. În anii 1926-1929 se realizează industrializarea URSS, pe baza planurilor cincinale, și în 1929-1930 colectivizarea forțată a agriculturii. Sacrificiile în vieți umane sunt uriașe (lagăre tip Gulag). În 1934, Rusia devine membru al Societății Națiunilor. În 1935 Stalin încheie pact de neagresiune cu Franța și Cehoslovacia. Între 1936-1938 se fac „epurările”; Stalin își elimină toți adversarii, politici, elita partidului, a conducerii statului și a armatei prin procese trucate. La 23 august 1939, URSS încheie cu Germania nazistă pactul secret Molotov-Ribbentrop, care împarte Europa în sfere de influență ale celor două mari puteri: URSS vor fi luate prin surprindere de atacul Germaniei la 22 iunie 1941. Cu ajutorul Puterilor Aliate, Rusia iese învingătoare din cel de al doilea război mondial și o mare putere; ea va impune statelor din est, din sfera sa de influență, practic sub ocupația Armatei Roșii, regimuri de tip comunist. Urmează perioada războiului rece, expresie a luptei celor două sisteme politice și economice opuse: capitalism și socialism și o cursă a înarmărilor însoțită de o serie de conflicte zonale. După moartea lui Stalin (1953), la Congr. XX al PCUS (1956), N.S. Hrusciov îi înlătură pe colaboratorii lui Stalin și denunță cultul personalității și crimele epocii staliniste. Se propagă teza coexistenței pașnice a celor două sisteme de blocuri militare adverse. Estul rămâne în continuare sub controlul URSS; orice încercare de a se elibera eșuează, fiind imediat reprimată (Germania - 1953; Ungaria, Polonia - 1956; Cehoslovacia -1968). Sub conducerea lui L.I. Brejnev (1964-1982), sistemul sovietic se anchilozează mai puternic, vădind criza sa profundă. În 1985 și 1988 este ales conducător al partidului și apoi al statului Mihail Gorbaciov, care încearcă să reformeze societatea sovietică printr-un pluralism în cadrul partidului: democratizare, eficiență economică și politică, destindere în viața internațională (politică cunoscută sub numele de glasnost și perestroika). O adevărată efervescență ia naștere în societatea sovietică, ducând la intensificarea tensiunilor mocnite. Încep conflicte teritoriale, interetnice etc. Țările Baltice, anexate de URSS în 1940, își proclamă independența. Unitatea și integritatea teritorială a URSS se prăbușește; prin referendum, republicile unionale votează pentru transformarea URSS într-o federație de republici egale în drepturi. (Uniunea Republicilor Sovietice Suverane). În Europa de Est, după regula dominoului, regimurile comuniste se prăbușesc succesiv. În 1990, Rusia adoptă declarația de suveranitate. În 1991 se desființează CAER-ul și Tratatul de la Varșovia. Rusia semnează la Paris „Carta pentru o nouă Europă”. Confruntarea Est-Vest încetează. În 1991 o încercare de puci eșuează. Forțele reformatoare se alătura lui. Elțân. PCUS este interzis; republicile unionale își proclamă independența. În 1991, R. Ucraina și Belarus hotărăsc crearea Comunității Statelor Independente (egale în drepturi, care au instituții ce le coordonează activitatea) și actul de constituire se semneaza la Alma Ata, la 21.XII.1991 de către 11 republici independente, foste unionale. La 25.XII.1991, URSS își încetează oficial existența după retragerea lui Gorbaciov din funcția de președinte. În 1991, Rusia succede URSS-ului ca putere nucleară și ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Trecerea la economia de piață adâncește sărăcia și corupția. Cecenia refuză să semneze noul tratat federal; o serie de popoare de pe Volga și din Caucazul de Nord își cer independența; conflicte de interese opun Ucraina Rusiei (statutul Crimeei, controlul flotei din M. Neagră); problema Transnistriei din Rep. Moldova. În 1993 conflict între președintele Elțân și Sovietul Suprem (Elțân dizolvă adunarea și hotărăște să intervină armata). Alegeri legislative și un referendum asupra proiectului de Constituție, care este adoptată. Alegerile consacră ridicarea extremei drepte naționaliste. În 1994 R., Ucraina și Statele Unite semnează un acord asupra demantelării arsenalului nuclear staționat în Ucraina. În 1997, Rusia se opune extinderii și includerii de noi state, din est, în NATO.

Statul: este republică prezidențială, stat federal. Puterea legislativă este exercitată de președinte și de Congresul Deputaților Poporului, iar între sesiunile acestuia, de Sovietul Suprem; cea executivă de Consiliul de Miniștri numit ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.


Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum