SIRIA

In jos

SIRIA

Mesaj  Vizitato la data de Joi Feb 21, 2008 8:00 pm

Siria
Denumirea oficială: Republica Arabă Siriană
Capitala: Damasc (1,3 mil. loc.)
Limba oficială: araba
Suprafața: 185.000 km2
Locuitori: 15,16 mil. (82 loc / km2)
Religia: islamism 90%; creștinism
Moneda: lira
Forma de guvernământ: republică
Ziua națională: 17 aprilie

Geografie: S. este așezată în Asia de Sud-Vest și face parte din Orientul Apropiat. Limite: Turcia (N), Iraq (E și SE), Iordania și Israel (S), Liban și M. Mediterană (V).

G. fizică: S. se întinde la estul M. Mediterane, pe 176 km și are în V o barieră muntoasă (Djabal Anșariyya, 1583 m) prelungită în S prin lanțul munților Antiliban (2.814 m) și Hermon (de unde izvorăște Iordanul). Munții stau în calea aerului umed dinspre M. Mediterană ca o barieră ce separă câmpia strâmtă de coastă de platoul estic deșertic (300-900 m). La poalele munților Antiliban se află depresiunea Gonta. Aproape 1/2 din terit. S. este Deșertul S., deșert pietros și nisipos. În sudul S. se află Gebel Druse (1.798 m). S. este străbătută de la NV la SE de fl. Eufrat (al cărui bazin este înalt de 300-900 m) și râul Oronte/Al Asi, în a cărui depresiune se practică agricultura, râul fiind folosit la irigații.

Clima: este subtropicală; cu veri toride și ierni blânde și umede. Temp. medie anuală este de 13°C în ianuarie și 27°C în iulie (la Lataria); 8°C și 43°C (la Palmyra); 6ºC și 32°C pe valea Eufratului. Precipitațiile sunt în Deșertul Siriei sub 130 mm/an; în Damasc 230 mm/an; la Alep 380 mm/an; pe coastă, cât și pe versanții vestici ai munților Antiliban 1.010 mm/an.

Floră și faună: Vegetația forestieră este sub 3% (păduri de pin, cedru; maquis); predomină cea xerofită, culturi de citrice. Faună: pisica sălbatică, jderul, căprioara, șcalalul, păsări migratoare.

Populația: este formată din arabi 90%, kurzi, armeni, turci. Concentrarea maximă în câmpia litorală din V și în depr. Gonta, unde în zona capitalei sunt peste 1.000 loc./km2. În E și NE densitatea este scăzută, o parte din pop. este nomadă. Rata natalității: 38,9‰, a mortalității: 5‰. Pop. urbană: 52%.

Resurse și economie: Res. min. importante: petrol, fosfați; ind. prelucrătoare (rafinării de petrol, cea mai mare la Baniyas); îngrășăminte chimice. Agric. bazată pe irigații (valea fl. Eufrat): orz, grâu, bumbac, tutun, viță de vie, măslini. Econ. se dezvoltă lent, datorită atât exploziei demografice, cât și situației geopolitice din zonă.

Transporturi și comunicații: șosele, vehicule; căi ferate. Aeroporturi la: Alep și Damasc.

Orașe: Alep/Halab, Homs, Hama, Latakiă: Există universități la Damasc (1924): Universitatea Latakia și la Alep (1961).

Istoria: Situată între M. Mediterană și Mesopotamia, S. a fost locuită din mileniul III î. Hr. de către amoriți (semitici); de canaanieni, în mileniul II î. Hr., pe coastă; de arameici, sec. XI î. Hr. (cu capitala la Damasc). Parte din S. a fost cucerită de egipteni și hitiți (sec. XVIII-X î. Hr.); de asirieni (sec. VIII î. Hr.); de babilonieni și caldeeni (sec. VII î. Hr.); de perși (sec. VI î. Hr.). În 333 î. Hr. este sub Alexandru cel Mare, iar în 323 î. Hr. sub seleucizi; se răspândește cultura elenistică. În 63 î. Hr. S. este cucerită de romani, sub Pompei. Înflorește sub dominația romană; în sudul țării ia naștere creștinismul. În 395 S. revine Imp. Bizantin și este pe deplin convertită la creștinism. În 633-636 S. este cucerită de arabi și treptat este convertită la islamism. Damascul înflorește sub calificatul Omeiad (651-750); decade când abbasizii mută capitala la Bagdad. Între 1260-1516 sub dominația mamelucilor din Egipt. Selim I încorporează S. în Imperiul Otoman (1516). În 1799 în Siria intră francezii; în 1832 egiptenii, sub Ibrahim Pasha, care devine guvernator (1833-1839). În primul război mondial naționalismul și mișcarea separatistă sunt încurajate de francezi și englezi împotriva turcilor. În 1920, S. și Libanul sunt sub mandatul Societății Națiunilor (dat Franței). Franța reprimă cu severitate rebeliunea din 1925-1927. În 1941 S. este ocupată de britanici și francezii liberi; S. își declară independența (pe care în fapt și-o va cuceri în 1946). S. intră în Liga Arabă și în Națiunile Unite în 1945. După o serie de lovituri de stat, S. formează cu Egiptul Republica Arabă Unită (1958), dar se desparte în 1961, devenind stat suveran. Au loc lovituri militare în 1966 și 1970. În 1971 S. se alătură Egiptului și Libiei .în Uniunea Republicilor Arabe. După al 4-lea război al S. cu Israelul (1973), trupele ONU ocupă zona demilitarizată dintre S, și Israel. După 2976, Siria intervine în Liban. În 1980 ia amploare opoziția islamistă a Fraților Musulmani; din 1985 își impune tutela asupra Libanului; în 1991 se încheie un tratat de fraternitate sirianolibanez. În 1991, de la Războiul din Golf, Siria participă la forțele multinaționale ONU, sub conducerea SUA. Participă la Madrid la reluarea tratativelor arabo-israeliene.

Statul: este republică prezidențială, conform Constituției din 1973. Puterea legislativă este exercitată de președinte și de Adunarea Poporului; cea executivă de președinte și de Consiliul de Miniștri, numit de președinte. Regim cu largi prerogative ale executivului. Multipartitism.


Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum