TURCIA

In jos

TURCIA

Mesaj  Vizitato la data de Joi Feb 21, 2008 8:39 pm

Turcia
Denumirea oficială: Republica Turcia
Capitala: Ankara (2,8 mil. loc.)
Limba oficială: turca
Suprafața: 780.000 km2
Locuitori: 63,12 mil. (81 loc./km2)
Religia: islamism 98%, creștinism; mozaism
Moneda: lira turcească
Forma de guvernământ: republică
Ziua națională: 29 octombrie

Geografie: T. este așezată în Orientul Apropiat, cuprinzând Peninsula Asia Mică și o mică parte din teritoriul Europei, din E Peninsulei Balcanice. Limite: BuIgaria (NV), M. Neagră (N), Georgia (NE), Armenia, Iran (E), Iraq, Siria, M. Mediterană (S), M. Egee, Grecia (V).

G. fizică: T. este o țară cu un teritoriu dominat de munți și de podișuri, exceptând partea europeană de 3%. În centrul țării, Podișul Anatoliei (800-1.500 m), înconjurat la N de lanțul Munților Pontici (3.937 m alt. max.), care se întind de-a lungul litoralului Mării Negre pe cca. 1.200 km; la S, Munții Taurus (3.756 m alt. max.) și Antitaurus (3.917 m alt. max.). Podișul Anatoliei, care domină M. Egee, se înalță în trepte, cedând locul în E masivului armean, Podișul Kars, unde se înalță conul vulcanic al muntelui Ararat/Buyuk Agri (5.165 m alt. max.). La hotarul cu Iraq și Siria sunt munții Kurdistanului, cu vf. Sat Dagh (4.400 m). De-a lungul litoralului sunt câmpii înguste. În N, se varsă în M. Neagră Sakarya și Kizilirmak; în zona de vărsare câmpiile litorale sunt mai extinse. În T. își au izvoarele fl. Tigru și fl. Eufrat (din M. Ararat). Partea europeană a T. se întinde pe o câmpie vălurită din bazinul Mariței/Meri Nehri, drenată de râul Ergene, închisă de două lanțuri muntoase: T. are o rețea hidrografică slabă în Pod. Anatoliei; spre E, mai bogată. Lacuri tectonice: Van și Tuz, Ingridir și Beyschir. Strâmtoarea Bosfor (28,5 km lungime) unește M. Neagră și M. Marmara; prin strâmtoarea Dardanele comunică M: Marmara și M. Egee.

Clima: este variată: temperat-continentală în cea mai mare parte .a terit., în pod. central verile sunt uscate, iernile aspre, cu vânturi din noiembrie până în mai. Verile sunt răcoroase în N. Pe litoralul estic și sudic climă mediteraneană. Temp. medie anuală este de 6°C în ianuarie și 23°C în iulie (la Istanbul). Pe coasta centrală a M. Negre: 7°C și 23°C; la Ankara: -1°C și 24°C. La Erzurum: -9°C și 19°C. La hotarul cu Siria: 18°C și 30°C. Precipitațiile sunt moderate pe coastă și descresc spre interior. În bazinul Lacului Tuz, 200 mm/an; la Istanbul, 610 mm/an; pe coasta centrală a M. Negre, 710 mm/an.

Populația: este formată din turci 90%, kurzi 7%, arabi, greci, arineni. O mare parte a populației lucrează în țările Europei occidentale. Concentrarea maximă în Anatolia, pe litoralul vestic și nordic. În agricultură lucrează peste 50% din populația activă. Rata natalității 24,6‰; rata mortalității 6,7‰. Pop. urbană 67%.

Resurse și economie: Economia T. are o creștere apreciabilă în deceniul 9; își diversifică industria își dezvoltă turismul. Resursele subsolului sunt variate: petrol, cărbune, minerale de fier, bauxită, crom, magneziu, mercur, sare. Ind. oțelului, a metalelor neferoase, chimică, textilă, ulei de măsline, zahăr. Agricultura se bazează pe cultura cerealelor: grâu, orez, orz; citrice, arahide, viță de vie (locul al doilea mondial la stafide); măsline, nuci, fistic; migdale.

Transporturi și comunicații: Rețeaua căilor de transport este în proces de modernizare; căi ferate și șosele cu precădere în V Anatoliei. Orient-Expresul trece pe magistrala feroviară ce leagă Europa de Asia. Transport maritim intens. Două mari poduri rutiere peste Bosfor. Aeroporturi la Ankara și Istanbul.

Orașe: Istanbul (fosta capitală a Imp. Otoman, așezat pe ambele maluri ale Bosforului; Izmir, port la M. Egee; Konya, Adana, Bursa, Kayseri, Samsun. Universități: Istanbul (3), Ankara (3), Izmir, Erzurum și Trebizon.

Istoria: Pe teritoriul Asiei Mici au existat din antichitate o serie de civilizații și culturi care s-au succedat: Imp. Hitit (XVIII-XII î. Hr.); regatul Frigiei și al Lydiei (sec. VIII-VI î. Hr.); colonii grecești, înfloritoare în zona litorală. În 546 î. Hr. Asia Mică este ocupată de perși; în 333 de Alexandru cel Mare. În sec. II î. Hr. face parte din Imp. Roman; din 395, provincie bizantină. Turcii selgiucizi vin în sec. XI-XIII și apoi s:1nt supuși de mongoli apoi de turcii otomani. În 1453, după nouă decenii de civilizație bizantină, Mahomed II cucerește Constantinopolul (care se va numi Istambul - cap. Imp. Otoman) dată la care statul otoman devine Imp. Otoman. În sec. XVI, Imp. Otoman, în apogeul puterii cuprinde: Anatolia, zona Dunăreană-Balcanică, hanatul Crimeii, Orientul Apropiat, nordul Africii. După asediul eșuat al Vienii (1683) T. are importante pierderi terit. Rusia devine adversară. Sec. XIX și XX imperiul decade; primele se eliberează pop. din Balcani, în afara Traciei de est (Turcia europeană). Revoluția „junilor turci" impune o Constituție liberală (1908). După primul război mondial, T. pierde și ultimele terit. din lumea arabă (din Orientul Apropiat și Pen. Arabia). Se ridică în fruntea mișcării de eliberare națională Mustafa Kemal. Turcia învinge în războiul greco-turc (1919-1922); prin tratatul de la Lausanne (1923) obține revizuirea clauzelor Tratatului de pace de la Sevres (1920) și rămâne cu terit. de astăzi. La 29 octombrie 2923 se desființează sultanatul și T. este proclamată republică. Președintele M. Kemal Ataturk (1923-1938) inițiază un program de modernizare a vieții economice, sociale și politice; se separă statul de religie, se introduce un sistem juridic vest-european, se adoptă alfabetul latin, se proclamă egalitatea în drepturi a femeii și a bărbatului; crearea unei industrii naționale. T. are o politică de neutralitate și bună înțelegere cu toate statele. În 1934 T., România, Grecia și Jugoslavia semnează pactul Înțelegerii Balcanice. În timpul celui de al doilea război. mondial T. rămâne neutră; în 1945 declară formal război Germaniei și Japoniei. În 1952, T. devine membră NATO; din 1963, membru asociat CEE. După 1946 se introduce sistemul multipartit. În 1960, lovitură de stat militară; în 1961 se revine la guvernarea civilă. În deceniul opt răbufnesc conflicte religioase și interetnice. În 1974 ca putere garantă a Ciprului, intervine cu armată (în urma loviturii de stat din Cipru) și ocupă partea de NE a ins., declarând-o unilateral „stat autonom și federat turc al Ciprului”, grecii din această zonă fiind obligați să emigreze. În 1980 lovitură de stat militară, puterea este preluată de armată, Parlamentul dizolvat și activitatea partidelor politice interzisă; puternice agitații ale marxiștilor, ale integriștilor islamici și ale separatiștilor kurzi. În 1983 alegeri legislative; se revine la un guvern civil. După 1983, partidele politice sunt repuse m drepturi. Relațiile cu Grecia sunt viciate de disputa delimitării platoului continental și a spațiului aerian al Mării Egee. După 1991 rebeliunea kurzilor se intensifică. După 1993 Turcia duce o politică fermă față de radicalizarea rebeliunii kurde. După 1994, islamismul începe să se insinueze tot mai mult în viața politică.

Statul: este republică prezidențială, conform Constituției din 1982. Puterea legislativă este exercitată de președinte, de Adunarea Națională și de Consiliul Prezidențial; cea executivă de președinte și de un cabinet numit de președinte, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.


Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum